Rostopasca



Denumirea plantei: Rostopasca (lat. Chelidonium majus)

Familia: Papaveraceae

Denumiri populare: Ai-de-padure, Buruiana-de-cele-sfinte, Crucea-voinicului, Iarba-de-negi, Iarba-randunicii

Ecologia si raspandirea:
Rostopasca creste prin gradini, prin vecinatatea gardurilor, a zidurilor, precum si livezile sudice. Oricat de secetoasa ar fi vara, din planta tot va curge sucul gros, galben-portocaliu, in cantitati suficiente.

Perioada de vegetatie:
Rostopasca se dezvolta ramificat, atingand o inaltime intre 30-80 cm. Infloreste, incepand cu luna mai, pe tot parcursul verii, pana-n toamna. Frunzele sale zimtate si se aseamana cu cele de stajar. Din tulpina si rizom izvoreste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa.
Perioada de recoltare:
Se face in timpul infloririi, – aprilie-septembrie -. Se aduna partile verzi ale plantei. Se usuca la umbra.

Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alcaloizi, ulei volatil, flavonoide, saponozide. Stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ si narcotic al centrilor nervosi superiori, antitumoral dezinfectant si cicatrizant.

Afectiuni pentru care se recomanda:
Actiuni hepatice (hepatita acuta si cronica, ciroza), tuse spastica si convulsiva, astm bronsic, stimuleaza respiratia, reduce presiunea arteriala, combate angina pectorala, insuficienta cardiaca, arterita, litiaza biliara, dischinezie biliara, colici abdominali, constipatie, combate cancerul de stomac, distruge viermii intestinali, inlatura icterul, trateaza hemoroizii.

Mentiuni:
Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.

Mod de administrare:

- uz intern -
Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.
- uz extern -
Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati.
Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 2-3 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa.
Preparare:
Infuzie: se bea cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici.
Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa).
Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Contraindicatii:
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.

Un comentariu la “Rostopasca”

  1. ciocan says:

    B-ziua pentru fibrom uterin ce ceaiuri sunt bune.multumesc!

Lasa un comentariu

Free WordPress Themes

©2009-2014 Tratamente naturiste, plante medicinale, diete si cure de slabire.
  
Design si gazduire: getButterfly.
WordPress Blog
freshlife WordPress Themes Theme Junkie